Președintele UDMR, Kelemen Hunor, a avertizat miercuri că reforma administrativ-teritorială propusă de PSD, care urmează să fie susținută prin asumarea răspunderii Guvernului, trebuie să fie bazată pe un referendum și pe o analiză detaliată. Hunor a propus ca model procesul din Danemarca, unde comasarea localităților s-a realizat prin metode voluntare. El a declarat că în Danemarca lucrurile sunt bine gândite și bine proiectate, subliniind că orice reformă poate reuși dacă este implementată cu cap.
Procesul din Danemarca a început prin analiza capacității administrative și a sustenabilității economice, nu prin simpla reducerea numărului de primării. În octombrie 2002, guvernul a înființat Comisia pentru Structura Administrativă, numită Strukturkommissionen, pentru a evalua dacă organizarea teritorială răspunde nevoilor societății. Această comisie a lucrat aproximativ 15 luni și a prezentat un raport în ianuarie 2004, analizând distribuția responsabilităților între stat, autoritățile regionale și municipalități pentru a asigura servicii publice de calitate.
Reforma a implementat un sistem de fuziuni voluntare controlate, în care statul a stabilit obiectivele și termenul limită, dar a lăsat localitățile să își aleagă partenerii. Guvernul a impus o regulă clară: noile municipalități trebuiau să aibă minim 20.000 de locuitori, cu o dimensiune recomandată de 30.000. Primarii au avut aproximativ șase luni, până la 1 ianuarie 2005, pentru a negocia fuziunile, decizând nu doar granițele, ci și sediile administrative și distribuția resurselor locale.
Deși au existat tensiuni legate de identitatea locală și de pierderea autonomiei primăriilor mici, statul danez a intervenit rar, doar pentru a media disputele. În perioada 2004-2005, negocierile efective între primării au durat aproximativ șase luni, fiind facilitate de amenințarea că, în absența unui acord, decizia va fi luată la nivel central. Rezultatul a fost o reducere a numărului de municipalități de la 271 la 98, procesul intrând oficial în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Pregătirea legislativă a fost extrem de riguroasă, implicând un pachet de 50 de proiecte legislative pentru reorganizare. Acestea au fost supuse consultării publice în decembrie 2004, generând circa 2.300 de răspunsuri de la cetățeni. Ulterior, în cadrul examinării parlamentare, ministerele au trebuit să răspundă la 1.739 de întrebări formulate, asigurând astfel o bază juridică solidă pentru transferul responsabilităților și gestionarea noilor structuri administrative create prin reformă.
În contextul actual al politicii din România, discuțiile despre reformele structurale apar în perioade de tensiune între partidele de guvernare și opoziție. În timp ce PSD avansează cu propuneri de reorganizare, alte forțe politice, precum AUR, pun presiune pe Guvern prin amenințări cu moțiuni de cenzură, iar PNL solicită finalizarea unor măsuri bugetare urgente pentru a evita blocajele administrative.