George Simion și Călin Georgescu utilizează un nou slogan politic, prin care susțin că România nu mai este a românilor. Această teză, adoptată și de AUR, este prezentată ca o necesitate de a scăpa de ceea ce liderii descriu drept „jugul” străinilor. Mesajul este transmis unei tot mai mari părți a populației, sugerând că suveranitatea națională a fost compromisă de factori externi.
Analiza contextului istoric relevă faptul că ideea de proprietate asupra țării a fost invocată și în perioade de tranziție sau de regimuri totalitare. În trecut, sub conducerea lui Ceaușescu, se susținea că hotelurile și resursele aparțin întregului popor, deși realitatea era marcată de sărăcie și restricții severe. Această retorică a fost folosită pentru a crea o iluzie de stăpânire asupra propriului teritoriu.
În perioada de după căderea regimului comunist, au existat momente în care s-a argumentat că nu trebuie vândute activele naționale. Totuși, în acele vremuri, marile privatizări au avut loc înainte de intrarea în UE în anul 2007, iar multe fabrici și combine au fost vândute la prețuri reduse. Această perioadă a fost marcată de corupție și de pierderile financiare ale cetățenilor prin scheme precum FNI sau Bancorex.
Promisiunile actuale ale lui Călin Georgescu privind anularea privatizărilor prin naționalizare amintesc de mecanismele aplicate în trecut. Criticii subliniază că, în perioadele de instabilitate, argumentul de a proteja țara a servit adesea ca paravan pentru vânzarea activelor la fier vechi. Această strategie a fost utilizată de actori politici care pretindeau că protejează interesele naționale în timp ce resursele erau epuizate.
Există un risc major ca liderii care folosesc aceste retorici să nu renunțe la putere odată ajunși în administrație. Istoria indică faptul că promisiunile de îmbunătățire a vieții poporului au fost adesea folosite de regimuri care au durat decenii. Astfel, teza că România nu mai este a românilor este văzută ca o metodă de a obține controlul total asupra statului.
Contextul politic actual este marcat de o agitație constantă, inclusiv prin proteste organizate de AUR în fața Primăriei Capitalei. Aceste manifestări, unde grupuri de oameni scandează mesaje împotriva hoților, reflectă o tensiune socială profundă. Această atmosferă de conflict alimentează discursul populist și retorica despre pierderea controlului asupra propriilor resurse naționale.