Un schimb de replici extrem de dur a izbucnit între fostul premier PSD, Victor Ponta, și președintele USR, Dominic Fritz, în urma vânzării Șantierului Naval Mangalia. Conflictul a apărut după ce Dominic Fritz a utilizat rețelele sociale pentru a lăuda activitatea miniștrilor Radu Miruță și Irineu Darău, susținând că aceștia au reușit să salveze compania de la faliment. Victor Ponta a intervenit direct în secțiunea de comentarii, atacând dur afirmațiile liderului USR.
Dominic Fritz a susținut că intervenția miniștrilor a permis trecerea de la o valoare estimată de doar 10 milioane de euro la prețul final de adjudecare. Conform declarațiilor sale, șantierul a fost introdus în programul SAFE, ceea ce ar fi adus comenzi noi și ar fi redat valoarea activului. Liderul USR a menționat că această procedură asigură mii de locuri de muncă și întărește poziția statului în cadrul NATO, în ciuda criticilor care susțin că activele au fost cedate străinilor.
Victor Ponta a respins categoric această interpretare, numind mesajul lui Dominic Fritz drept cel mai plin de minciuni din istoria politică. Fostul premier a subliniat că, în urma acestei operațiuni, statul român a pierdut complet controlul asupra șantierului, deținând anterior o participație majoritară de 51%. De asemenea, Ponta a precizat că suma de 138 de milioane de euro nu ajunge la statul român, ci este plătită către Damen, folosind bani împrumutați de stat prin programul SAFE.
Procedura de vânzare a fost gestionată de CITR, lichidatorul judiciar al Damen Shipyards Mangalia, în urma unei licitații. Câștigătorul licitației a fost Rheinmetall Real Estate România SRL, cu o sumă de 138.034.320,47 de euro, fără TVA. Criticii procesului au semnalat faptul că aceasta este o lichidare silită de active, desfășurată în instanță, iar prețul obținut reprezintă minimul stabilit după ce valoarea a scăzut succesiv din cauza unui management defectuos.
Situația evidențiază o dispută profundă privind modul în care sunt gestionate activele strategice ale țării în perioade de insolvență. În timp ce USR prezintă finalizarea licitației ca pe o victorie administrativă, opoziția și observatorii economici subliniază faptul că statul a fost deposedat definitiv de proprietatea asupra infrastructurii de la Marea Neagră. Această controversă pune în evidență tensiunile dintre interpretarea succesului politic și realitatea tehnică a lichidării judiciare.
Tranzacțiile de acest tip în sectorul industrial românesc sunt adesea supuse supravegherii stricte, fiind reglementate de procedurile de insolvență și de rolul lichidatorilor judiciari. În contextul actual, deciziile privind infrastructura strategică și managementul activelor de stat rămân subiecte sensibile, influențând atât stabilitatea economică, cât și poziționarea geopolitică a României în regiune.