Președintele Nicușor Dan a convocat partidele și grupurile parlamentare la consultări, la 135 de zile de la demiterea executivului condus de Ilie Bolojan prin moțiune de cenzură. După această etapă, președintele a nominalizat pe Siegfried Mureșan pentru funcția de premier. Această mișcare intervine după ce precedentele încercări de a găsi un lider al guvernului, prin propuneri precum Eugen Tomac sau Adrian Veștea, au eșuat în urma unor procese politice complexe.
Politologul Claudiu Crăciun susține că Nicușor Dan a facilitat, în mod indirect, decizia PSD de a înlătura guvernul lui Ilie Bolojan. Analistul explică faptul că relația președintelui cu Ilie Bolojan s-a răcit, apropiindu-se de poziția PSD, ceea ce a accelerat procesul de demitere. Prin această acțiune, Nicușor Dan a încetat să mai fie un mediator neutru, transformându-se într-un actor politic activ în criza de guvernare.
Nominalizarea lui Adrian Veștea este considerată un moment critic care a deteriorat raporturile dintre președinte și conducerea PNL. Claudiu Crăciun afirmă că președintele a încercat să transmită un mesaj de forță partidelor pro-europene, însă a ignorat autonomia internă a PNL. Această intervenție în structura de putere a partidului liberal este văzută ca o tentativă de a impune un lider fără consultarea prealabilă a organizației.
Prima propunere a președintelui, varianta Eugen Tomac, a eșuat deoarece partidele nu au dorit un executiv prezidențial. Nicușor Dan a presupus că lipsa de înțelegere dintre cele patru partide îi va crea oportunități de influență, dar majoritatea necesară nu s-a format. Partidele au reacționat împotriva ideii de a avea un guvern condus de un apropiat al președintelui, preferând alte formule de colaborare.
În ceea ce privește situația actuală, Claudiu Crăciun descrie încercarea cu Adrian Veștea ca pe „un glonț irosit”. Președintele se află într-o poziție de revenire necesară, dar cu o credibilitate scăzută în fața coaliției. În timp ce la începutul crizei Ilie Bolojan și PNL-ul erau percepute ca victime, blocajul politic prelungit îi transformă acum în actori de blocaj, alături de PSD.
În sistemul politic românesc, discuțiile despre suspendarea președintelui sunt adesea utilizate ca instrumente de mobilizare electorală. Deși procedura de suspendare are o dimensiune strict constituțională și nu poate fi declanșată pe criterii pur politice, partide precum AUR folosesc această retorică pentru a ataca autoritatea președintelui. Această strategie de atac este alimentată de relația conflictuală dintre Nicușor Dan și liderii opoziției.