O nouă analiză asupra modului în în care președintele gestionează cifrele și raporturile de forță politică evidențiază o logică neobișnuită. Această abordare matematică, care pare să ignore regulile standard de comparație, este utilizată pentru a interpreta diverse procentaje și numere de alegători. Situația reflectă o interpretare subiectivă a datelor statistice în funcție de interesele politice ale actorilor implicați în procesul de guvernare și decizie.
Conform observațiilor, o cotă de 30 la sută, care aparține coaliției PNL-USR, este considerată mai mică decât o cotă de 50 la sută. Totuși, aceeași logică permite ca un procent de 23 la sută, reprezentând PSD, să fie interpretat ca fiind mai mare decât pragul de 50 la sută. Această distincție depinde exclusiv de modul în care președintele decide să dispună și să prezinte aceste valori în spațiul public.
Analiza extinde această metodă de interpretare și asupra numerelor absolute raportate la grupuri de influență. Numărul de 6.168.642, care reprezintă alegătorii care au votat pentru dl. Dan în al doilea tur al alegerilor prezidențiale, este plasat într-o relație matemică inversată. În această structură, acest număr vast de voturi este considerat mai mic decât cifra 3, utilizată pentru a desemna un grup de lideri politici.
Cifra 3 face referire la ceea ce sursa numește „Sfânta Treime de la Sistem”, identificând persoanele Pahonțu, Lia și Grindeanu. Această comparație între milioane de votanți și un grup de trei persoane subliniază modul în care puterea politică este evaluată prin prisma influenței individuale. Este o metodă de a prioritiza greutatea politică a unor lideri în detrimentul volumului real de voturi exprimate de populație.
Contextul politică actual este marcat de tensiuni între partidele din coaliție și opoziție. În timp ce liderii PSD au fost recent implicați în controverse legate de evenimente private, în cadrul USR există discuții interne privind reacțiile la conferințele prezidențiale. Unii deputați din USR au exprimat dificultatea de a nu susține măsuri extreme, precum suspendarea președintelui, în urma evoluțiilor recente din administrația statului.
Această formă de „matematică prezidențială” arată cum datele brute pot fi transformate în argumente politice prin simpla reconfigurare a valorilor lor relative. În loc de respectarea standardelor matematice, se pare că prevalează necesitatea de a ajusta realitatea statistică pentru a susține anumite poziții sau pentru a minimiza importanța unor grupuri de alegători în raport cu liderii de partid.