Senatul României a adoptat, luni, o declarație oficială prin care solicită protejarea dreptului țării de a-și apăra interesele naționale în cadrul Politicii Externe și de Securitate Comune (PESC) a Uniunii Europene. Documentul a fost votat cu 64 de susținători din grupurile parlamentare PSD, AUR și PACE – Întâi România, în timp ce 29 de senatori din PNL și USR au votat împotrivă. Ultimele nouă voturi au fost abțineri din partea senatorilor UDMR.
Declarația vizează acțiunile ministrului interimar al Afacerilor Externe, Oana Țoiu, fiind acuzată că participă la demersurile unui grup de state UE pentru a extinde utilizarea votului cu majoritate calificată (QMV). Senatul solicită Guvernului să clarifice dacă semnătura reprezentantului României la o scrisoare din 1 septembrie 2026 constituie un angajament politic de a susține mecanisme de extindere a QMV în PESC. Se cere, de asemenea, verificarea existenței unui mandat expres pentru acest demers.
Documentul adoptat de parlamentari solicită stoparea imediată a oricăror demersuri privind utilizarea votului cu majoritate calificată în PESC și încetarea participării reprezentanților României la activitățile grupului implicat. Senatul subliniază că interesele strategice, precum securitatea Flancului Estic, regiunea Mării Negre, Republica Moldova, Ucraina și securitatea energetică, nu pot fi lăsate la discreția unei majorități calificate. Guvernul este instat să apere principiul conform căruia orice extindere a QMV trebuie precedată de un acord politic explicit.
Oana Țoiu a reacționat vehement la decizia Senatului, numind acuzațiile o „minciună cap-coadă” și criticând parlamentarii care au susținut declarația. Ministrul interimar a susținut că dreptul de veto rămâne intact și că renunțarea la acesta nu se poate face peste noapte, conform Tratatelor. Ea a menționat că scrisoarea semnată de miniștri stipulează clar că orice stat membru se poate opune unei decizii din rațiuni vitale de politică națională, facilitând astfel consultări reale.
Conflictul politică de la Senat apare într-un context de instabilitate administrativă, fiind menționat în documentul adoptat „Guvernul demis al României”. Această situație de tranziție coincide cu discuții despre viabilitatea actualei clase politice și cu presiunile exercitate de creditori asupra stabilității economice. Parlamentarii folosesc această declarație pentru a impune un control mai strict asupra deciziilor diplomatice luate în numele intereselor de securitate națională în cadrul structurilor europene.
Decizia Senatului pune sub semnul întrebării modul în care reprezentanții României în Consiliul UE coordonează pozițiile de vot în materie de politică externă. Tensiunile dintre executiv și legislativ evidențiază o dispută profundă privind suveranitatea decizională a statului în cadrul Uniunii Europene, în special în ceea ce privește trecerea de la sistemul de unanimitate la cel cu majoritate calificată.