Senatorul Cristian-Augustin Niculescu-Țăgârlaș, membru al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului, a lansat o propunere de principiu pentru reglementarea impactului tehnologiei asupra individului. Într-un articol-manifest publicat pe JURIDICE.ro, parlamentarul susține necesitatea unei „legi a uitării” în contextul dezvoltării rapide a inteligenței artificiale. Ideea vizează protejarea capacității omului de a evolua și de a nu fi judecat permanent prin prisma datelor sale istorice.
Problema centrală identificată de Cristian-Augustin Niculescu-Țăgârlaș este modul în care informațiile colectate de pe internet pot fi utilizate de inteligența artificială pentru a influența percepția asupra prezentului. Tehnologia are capacitatea de a păstra aproape orice detaliu, transformând datele despre căutările sau convingerile trecute ale unei persoane într-un dialog continuu. Acest proces poate duce la o situație în care individul este definit exclusiv prin ceea ce a crezut sau a spus în trecut.
Senatorul subliniază că memoria tehnologiei nu trebuie să devină o sentință pe viață pentru cetățeni, oferind astfel argumente pentru un cadru care să recunoască schimbarea umană. Propunerea nu vizează ștergerea istoriei sau evitarea răspunderii juridice, ci reprezintă o pledoarie pentru posibilitatea unui nou început. Cristian-Augustin Niculescu-Țăgârlaș argumentează că o greșeală comisă anterior nu ar trebui să anuleze definitiv capacitatea unei persoane de a se reinventa.
Din perspectivă socială, senatorul menționează că uitarea are un rol esențial în viața de zi cu zi, ajutând oamenii să nu retrăiască permanent eșecurile sau pierderile. Prin urmare, dezvoltarea sistemelor de inteligență artificială trebuie gândită nu doar prin prisma capacității de stocare, ci și a efectelor pe care acestea le au asupra libertății umane. Provocarea majoră constă în stabilirea unor limite clare privind ceea ce merită păstrat și ce trebuie lăsat în trecut.
În viziunea parlamentarului, progresul tehnologic trebuie să servească protejării libertății omului, nu să o îngrădească prin monitorizarea permanentă a trecutului. Obiectivul final este ca noile sisteme să fie construite cu o înțelegere a faptului că oamenii își pot corecta greșelile și își pot revizui convingerile. Astfel, tehnologia ar trebui să permită evoluția individuală, în loc să fixeze persoanele într-un profil static, bazat pe date depășite.
Dezvoltarea inteligenței artificiale și gestionarea datelor personale reprezintă teme de dezbatere intensă la nivel global, influențând modul în care legislația europeană și națională reglementează dreptul la protecția datelor. În cadrul instituțiilor politice, discuțiile privind echilibrul dintre inovația tehnologică și drepturile fundamentale ale cetățenilor rămân prioritare pentru asigurarea unui cadru juridic adaptat noilor realități digitale.