O nouă propunere legislativă aflată în dezbatere la Senat propune ca persoanele cu handicap să poată utiliza gratuit orice loc de parcare de pe domeniul public sau privat al statului sau al administrațiilor locale. Această măsură ar veni ca răspuns la situația în care locurile de parcare adaptate și semnalizate sunt ocupate abuziv de alte vehicule. Proiectul urmărește transformarea unui drept care în prezent este doar teoretic într-unul funcțional și aplicabil în realitatea cotidiană.
Inițiativa este susținută de deputații USR Corina Atanasiu și Ștefan Tanasă și este semnată de un total de 25 de parlamentari. Aceștia propun modificarea și completarea art. 65 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Parlamentarii subliniază că, în prezent, locurile dedicate sunt adesea insuficiente, amplasate neuniform sau ocupate permanent de persoane fără drept, ceea ce blochează mobilitatea beneficiarilor legii.
Conform documentului, autovehiculele care transportă persoane cu handicap și dețin de cardul-legitimație prevăzut de lege vor putea folosi orice loc de parcare situat pe domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale fără plata tarifelor. Totuși, această facilitate nu este generală și nu permite parcarea în zonele unde oprirea sau staționarea sunt interzise prin lege. Scopul este de a asigura accesul atunci când locurile rezervate sunt indisponibile.
Autorii proiectului menționează că în state precum Franța, Italia sau Germania reglementările permit o flexibilizare a accesului la locurile de parcare generale. În România, există un paradox în care Poliția Română aplică sancțiuni între 2.000 și 10.000 de lei pentru ocuparea abuzivă a locurilor dedicate, dar acest lucru nu garantează existența unui loc liber pentru persoana cu dizabilități. Propunerea nu vizează crearea de noi privilegii, ci doar facilitarea utilizării drepturilor existente.
Consiliul Legislativ a semnalat însă că textul propus nu este suficient de clar în ceea ce privește aplicarea facilității. Nu este precizat dacă noua regulă vizează și locurile de parcare de reședință nominale sau care este durata maximă de ocupare a unui loc. De asemenea, lipsa unor proceduri clare pentru demonstrarea faptului că locurile rezervate erau ocupate ar putea genera conflicte între cetățeni și administratori de parcări.
În prezent, legislația română impune autorităților obligația de a asigura un număr minim de locuri de parcare adaptate și semnalizate pentru persoanele cu dizabilități. Deși utilizarea acestora este gratuită prin lege, lipsa alternativelor funcționale în momentele de supraaglomerare transformă acest drept într-unul dependent de existența unui loc liber în momentul utilizării, afectând direct autonomia persoanelor vizate.