Deputata USR Monica Berescu a depus un proiect de lege care vizează introducerea acțiunilor cu vot multiplu în legislația românească. Această inițiativă legislativă are scopul de a permite fondatorilor de companii să atragă investiții și capital extern fără a fi nevoiți să își renunțe la controlul asupra societății. Mecanismul propus ar separa puterea de decizie de participația economică, oferind o soluție pentru companiile cu potențial de creștere accelerată.
Argumentul principal al deputatei vizează procesul de finanțare al startup-urilor, unde fiecare rundă de investiții duce la diluarea acțiunilor fondatorului. Monica Berescu explică faptul că, în prezent, un antreprenor care construiește o firmă poate ajunge acționar minoritar și poate fi exclus din administrație prin vot. Prin acțiunile cu vot multiplu, fondatorul ar putea păstra decizia asupra companiei chiar dacă deține o parte mai mică din capitalul social.
Deputata a invocat modelul companiei UiPath pentru a ilustra necesitatea schimbării legislației. Ea a menționat că Daniel Dines controlează UiPath prin acțiuni care valorează 35 de voturi fiecare, însă compania este înregistrată în America. Monica Berescu susține că, pentru a evita mutarea companiilor românești în Statele Unite, legislația locală trebuie să permită structuri similare cu cele utilizate de companii precum Google sau Meta.
Proiectul de lege include și posibilitatea emiterii de acțiuni fără drept de vot, destinate angajaților. Monica Berescu argumentează că startup-urile nu pot oferi salarii de nivel multinațional și folosesc titlurile de proprietate ca instrument de fidelizare. Prin această măsură, programatorii și restul personalului ar putea primi părți din companie drept recompensă, facilitând astfel atragerea talentelor fără a complica structura de vot a societății.
Inițiativa este o continuare a unor propuneri formulate anterior de Monica Berescu și alți parlamentari USR în cadrul anului 2024. Acele propuneri urmăreau facilitarea programelor de tip Employee Stock Option Plan (ESOP) și oferirea de flexibilitate startup-urilor în procesul de atragere a capitalului. Obiectivul final rămâne creșterea competitivității companiilor românești și prevenirea fenomenului în care succesele naționale sunt forțate să se înregistreze în alte jurisdicții.
Contextul legislativ pentru companiile de tehnologie este unul critic, având în vedere tendința fondatorilor de a căuta stabilitate juridică în jurisdicții precum Statele Unite. În România, dificultățile juridice privind utilizarea acțiunilor pentru recompensarea angajaților reprezintă un obstacol în fața startup-urilor locale. Adoptarea acestor mecanisme ar putea schimba dinamica în care companiile românești aleg locația sediului social în funcție de protecția oferită fondatorilor.