Prima electorală, numită în literatura de specialitate și bonus de majoritate, este un mecanism prin care un partid sau o coaliție primește mandate parlamentare suplimentare. Acest proces nu adaugă voturi noi în urne, ci modifică modul în care rezultatele scrutinului sunt transformate în reprezentare politică oficială. Scopul declarat al acestui sistem este facilitarea formării unei majorități parlamentare capabile să susțină un guvern, reducând astfel riscul unor negocieri lungi sau al unor administrații fragile.
Funcționarea acestui mecanism presupune redistribuirea locurilor în favoarea formațiunii care îndeplinește anumite condiții legale. Într-un sistem cu 100 de mandate, un partid care obține 42% din voturi ar primi, prin reprezentare proporțională, 42 de locuri, însă prin aplicarea unui bonus ar putea ajunge la 55 de mandate. Acest avantaj poate fi oferit printr-un număr fix de locuri suplimentare, prin garantarea unui procent minim din totalul mandatelor sau prin redistribuirea locurilor de la alte partide către câștigător.
Istoria politică oferă exemple de controverse legate de astfel de reguli, precum legea electorală italiană din 1953, numită de adversari „legge truffa”. Această reformă prevedea că o alianță care depășea jumătate din voturile naționale ar primi 380 de mandate în Camera Deputaților. Totuși, în scrutinul din 7 iunie 1953, alianța vizată nu a reușit să atingă pragul necesar, fapt ce a dus la abrogarea legii în anul 1954, demonstrând că efectul bonusului depinde strict de rezultatele reale.
Un alt precedent major este legea Porcellum din 2005, care a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională a Italiei în 2014. Instanța a considerat că acordarea unui bonus fără un prag minim de sprijin electoral putea genera o suprareprezentare excesivă, încălcând principiile egalității votului. Decizia a subliniat că, deși legiuitorul are marjă de manevră, orice sistem de primă electorală trebuie să respecte cerințele de proporționalitate și rezonabilitate pentru a rămâne democratic.
În contextul reformei din octombrie 2026, Camera Deputaților din Italia a aprobat un sistem bazat pe reprezentare proporțională cu un prag de 42%. Coaliția care depășește acest prag beneficiază de un bonus de 70 de mandate în Camera Deputaților și 35 de mandate în Senat. Reforma impune limite clare, astfel încât beneficiarul să nu depășească 220 de mandate în Camera Deputaților sau 113 în Senat, stabilind totodată un prag de 10% pentru coaliții și de 3% pentru partidele individuale.
Guvernul Giorgiei Meloni susține că această schimbare va asigura stabilitatea necesară guvernării, în timp ce opoziția avertizează că poate transforma un sprijin electoral minoritar într-o majoritate parlamentară confortabilă. Disputa reflectă tensiunea constantă dintre nevoia de eficiență a executivului și necesitatea de a asigura o reprezentare fidelă a diversității preferințelor alegătorilor în cadrul instituțiilor parlamentare.