Legea nr. 177/2026, care a intrat în vigoare la data de 27 august 2026, introduce un mecanism de anulare a unor obligații fiscale. Această măsură vizează din oficiu diferențele de TVA și accesoriile aferente, stabilite prin decizii de impunere ca urmare a anulării înregistrării în scopuri de TVA. Perioada fiscală vizată de această intervenție legislativă cuprinde intervalul de la 1 ianuarie 2019 până la 27 august 2026, aplicând reguli specifice pentru contribuabilii afectați.
Intervenția legislativă este concepută pentru a elimina povara patrimonială a unor diferențe de taxă, însă aceasta nu modifică statutul de inactivitate fiscală al firmelor. De asemenea, anularea înregistrării în scopuri de TVA nu este readusă la viață pentru perioadele trecute. Legea se concentrează strict asupra consecințelor financiare ale pierderii înregistrării, fără a reface regimul fiscal anterior al contribuabilului. Astfel, firma rămâne inactivă, dar sunt eliminate sumele datorate ca rezultat al schimbării de regim.
Procedura de aplicare a Legii nr. 177/2026 se desfășoară pe trei ramuri principale, asigurând un proces administrativ clar. În primul rând, obligațiile vizate sunt anulate de oficiu de către organul fiscal competent. În al doilea rând, sumele care au fost deja stânse pot fi restituite la cererea contribuabilului. În ultimul caz, deciziile de impunere care au fost emise, dar nu au fost comunicate până la intrarea în vigoare a legii, nu se mai comunică și se elimină din evidențele fiscale.
Există însă anumite excepții importante care limitează aplicarea acestui mecanism de anulare a taxei. Sunt excluse din acest proces operațiunile pentru care contribuabilul a înscris TVA distinct în factură sau în documentul echivalent. De asemenea, nu sunt vizate situațiile în care taxa a fost colectată efectiv de la beneficiar. Această limită este menită să protejeze bugetul de stat, evitând situația în care un contribuabil ar păstra pentru sine banii colectați de la clienți.
Criteriul de selecție pentru aplicarea normei se bazează pe două repere esențiale: temeiul juridic și perioada fiscală. Obligația trebuie să fie stabilită prin decizie de impunere în temeiul art. 316 alin. (11) din Codul fiscal sau al art. 153 alin. (9) din Legea nr. 571/2003. O datorie de TVA nu intră automat sub incidența legii dacă nu respectă aceste condiții specifice. Această distincție este crucială pentru a determina dacă o obligație este eligibilă pentru anulare sau restituire.
În cadrul sistemului fiscal românesc, statutul de inactivitate poate declanșa o serie de efecte în cascadă asupra contribuabilului. Declararea inactivității atrage anularea înregistrării în scopuri de TVA, ceea ce modifică regimul taxei aplicat operațiunilor. Ulterior, organul fiscal stabilește diferențe de taxă, care sunt individualizate prin decizii de impunere. Această succesiune de evenimente juridice transformă simpla inactivitate într-o obligație financiară concretă, care poate depăși marjele de profit ale firmelor.