Deputatul AUR Eduard Koler a solicitat explicații oficiale de la premierul Ilie Bolojan și de la miniștrii Radu Miruță și Irineu Darău în legătură cu tranzacția prin care activele Șantierului Naval Mangalia au fost vândute către Rheinmetall Real Estate România. Parlamentarul pune sub semnul întrebării procesul de adjudecare, susținând că suma de 138,03 milioane euro, fără TVA, este semnificativ mai mică decât o altă propunere financiară care ar fi fost disponibilă.
Conform declarațiilor deputatului Eduard Koler, pentru Șantierul Naval Mangalia ar fi existat o ofertă alternativă de 184 de milioane de euro, venită din partea unui joint venture greco-american care includea un armator grec. Această propunere presupunea plata banilor în prezent, însă preluarea efectivă a șantierului urma să aibă loc după încheierea războiului. Parlamentarul solicită publicarea documentelor care au stat la baza deciziei și vrea să știe cine a primit această ofertă și de ce nu i s-a dat curs.
Eduard Koler a subliniat că diferența dintre prețul de vânzare și oferta presupusă este de aproape 46 de milioane de euro. El întreabă de ce autoritățile au preferat suma mai mică, în condițiile în care oferta alternativă ar fi fost fermă, comparabilă și finanțată. Parlamentarul cere clarificări privind condițiile tranzacției și motivele pentru care evaluarea inițială de 184 de milioane de euro a fost ignorată în procesul de adjudecare către Rheinmetall Real Estate România.
Un alt punct criticat de deputatul AUR este natura vânzării, precizând că nu a fost vândută participația statului în societate, ci doar activele șantierului. Din acest motiv, suma de 138,03 milioane euro nu reprezintă o încasare directă a statului, ci intră în procedura de faliment pentru a fi distribuită creditorilor. Eduard Koler solicită publicarea detaliilor despre cât revine creditorilor din grupul Damen și cât reușesc instituțiile statului să recupereze.
În plus, parlamentarul avertizează asupra unui posibil plan de transfer al infrastructurii către grupul MSC, având în vedere colaborarea publică dintre Rheinmetall și MSC. Eduard Koler ridică suspiciunea că întregul șantier ar putea fi cumpărat la un preț redus, utilizându-se doar o parte pentru proiecte militare, în timp ce restul ar putea fi transferat ulterior la un preț mai mare. El cere identificarea beneficiarilor unei astfel de operațiuni și explicarea lipsei unei valori superioare la vânzarea inițială.
Tranzacția implică activele Șantierului Naval Mangalia (STNM), o entitate care se află într-un proces de restructurare financiară. În contextul economic actual, gestionarea activelor industriale de importanță strategică rămâne un subiect de interes pentru stabilitatea sectorului naval și pentru capacitatea statului de a recupera creanțele de la creditorii din cadrul procedurilor de faliment.