Modelul de organizare a activității cunoscut sub numele de job sharing poate deveni mai costisitor pentru angajatorii din România decât angajarea unei singure persoane cu normă întreagă. Această situație apare deoarece, în prezent, acest sistem se realizează prin două contracte individuale de muncă cu timp parțial, fiecare având propriile obligații fiscale. În a doua jumătate a anului 2026, baza minimă prevăzută de Codul fiscal pentru calculul contribuțiilor este de 4.125 de lei.
Problema suprataxării este motivul pentru care votul final asupra unui proiect care ar elimina aceste costuri suplimentare de la 1 ianuarie 2027 a fost amânat de Camera Deputaților. Amânarea a fost stabilită pentru o perioadă de două săptămâni, conform unui comunicat transmis de Hategan Attorneys. Gabriela Bunescu, Senior Associate, Employment & Labor Law, Hațegan Attorneys, explică faptul că job sharing-ul nu este reglementat în Codul muncii ca o categorie distinctă, fiind organizat prin contracte de timp parțial.
Impactul financiar este cel mai vizibil la rolurile cu salarii apropiate de minimul pe economie. Dacă un post de 4.500 de lei brut este împărțit între doi salariați cu câte 2.250 de lei brut, angajatorul trebuie să plătească contribuții suplimentare de 35% din diferența până la baza de 4.125 de lei. Acest lucru înseamnă aproximativ 656 de lei pe lună pentru fiecare contract, adică un cost total suplimentar de circa 1.312 lei pe lună, sau peste 15.700 de lei pe parcursul unui an.
Din punct de vedere juridic, angajatorii trebuie să stabilească clar timpul de muncă și modul de repartizare a programului pentru a evita conflictele. Gabriela Bunescu subliniază că organizarea formală trebuie să corespundă realității, deoarece un salariat cu patru ore nu poate lucra constant șase sau șapte ore pentru a acoperi activitatea. Codul muncii interzice efectuarea orelor suplimentare în cazul contractelor cu timp parțial, ceea ce impune reguli stricte privind înlocuirea și continuitatea activității.
Pe lângă aspectul fiscal, este esențială delimitarea responsabilităților și a procedurilor de predare și preluare a sarcinilor între cei doi angajați. Gabriela Bunescu recomandă angajatorilor să calculeze costurile individuale și să verifice dacă salariații se încadrează în excepțiile legale, precum elevii sau studenții de până la 26 de ani. Dacă suprataxarea va fi eliminată prin modificarea legislației, modelul de job sharing ar putea deveni mult mai atractiv pentru companii și pentru angajați.
În România, ponderea muncii cu timp parțial este semnificativă, însă nivelul de utilizare ca activitate principală rămâne scăzut. Conform datelor de la Inspecția Muncii, la 31 decembrie 2025 erau înregistrate 709.481 de contracte individuale de muncă cu timp parțial din totalul de 6.477.997 de contracte active. Totuși, datele Eurostat din 2025 indică faptul că doar 2,3% dintre persoanele ocupate lucrează part-time ca activitate principală, o pondere a doua cea mai mică din Uniunea Europeană.