Un memoriu transmis Comisiei pentru constituționalitate din Camera Deputaților semnalează riscuri legate de modul de calcul al impozitului pe clădiri pentru companii. Problematica vizează în mod specific anul 2027, când modificările legislative programate ar putea lăsa fără un mecanism de calcul clar anumite categorii de imobile. Obiectul principal de preocupare este reprezentat de locuințele și clădirile cu utilizare mixtă, adică cele care combină destinația de locuință cu cea economică.
Expertul contabil judiciar Daniel Udrescu subliniază că, pentru anul în curs, regulile actuale privind clădirile rezidențiale deținute de firme rămân în vigoare. Riscul de neclaritate nu se aplică direct impozitelor datorate în 2026, ci vizează viitorul. Autorul precizează că o schimbare a definiției unei clădiri rezidențiale fără un mecanism de calcul explicit poate genera confuzii între contribuabili și autoritățile locale, afectând prevedibilitatea sistemului fiscal.
Analiza evidențiază faptul că o taxare mai ridicată nu este neconstituțională în sine, însă orice povară fiscală suplimentară trebuie să fie bazată pe o regulă legală expresă. Nu se poate aplica o cotă de impozitare mai mare prin simplă interpretare sau analogie. Este necesar ca autoritățile să poată identifica fără echivoc categoria clădirii, baza de impozitare și cota aplicabilă, pentru a evita interpretări divergente între diferite localități.
Pentru a evita litigioasele fiscale în masă, se propune ca Parlamentul să intervină înainte de 1 ianuarie 2027. Soluția de remediere implică păstrarea sau rescrierea regulilor de calcul pentru clădirile rezidențiale deținute de firme și introducerea unor norme pentru clădirile mixte. De asemenea, se recomandă publicarea unor exemple de calcul care să fie ușor de verificat de către contribuabili, pentru a asigura transparența procesului.
În cazul în care proprietarii primesc în 2026 o decizie de impunere considerată eronată, procedura de contestare rămâne cea standard. Analiza recomandă verificarea riguroasă a bazei de impozitare și a cotei aplicate, formulând contestația împotriva deciziei fiscale individuale. Această procedură este distinctă de atacarea unei hotărâri locale privind taxele și impozitele, fiind necesară o abordare bazată pe legislația fiscală în vigoare.
Discuțiile privind reglementările fiscale apar într-un context în care Consiliul Fiscal solicită adoptarea rapidă a rectificării bugetare. Această presiune pentru ajustări de venituri publice este relevantă pentru stabilitatea cadrului fiscal. În acest context, claritatea legislației privind proprietățile deținute de companii devine un punct critic pentru evitarea conflictelor juridice între contribuabili și administrația locală în perioada următoare.