Programul de guvernare prezentat de Siegfried Mureșan, cu accent pe capitolul dedicat companiilor de stat, este criticat pentru lipsa de inovare și pentru tendința de a păstra un sistem etatist. Deși sloganul de la începutul documentului promite companii mai bine administrate și costuri reduse pentru buget, măsurile propuse par să mențină barierele administrative actuale. Analiza indică faptul că propunerile nu aduc modificări esențiale față de viziunea de stat pe care o împărtășesc majoritatea partidelor parlamentare din România.
O parte din propuneri conține erori juridice, precum afirmația că firmele de stat ar fi în subordinea administrației centrale. În realitate, aceste companii sunt subiecte de drept privat supuse Codului Civil și Legii nr. 31/1990, fiind sub autoritatea statului, nu sub subordinea directă a administrației centrale. De asemenea, planurile de listare la bursă prin IPO sau SPO nu specifică dacă acestea vizează companii mari sau mijlocii, evitând astfel potențiale conflicte cu partidele care se opun privatizărilor.
În ceea ce privește companiile locale, programul prevede monitorizarea întreprinderilor publice care înregistrează pierderi în doi ani consecutivi, începând cu anul 2025. Totuși, criticile subliniază că această măsură ar putea conserva sistemul de extragere a rentelor și puterea primarilor sau a președinților de consilii județene. Măsura care impune un rating de la A la E pentru starea financiară este considerată insuficientă, deoarece condițiile pentru companiile cu pierderi pot permite continuarea activității fără o reformă reală.
Propunerea privind închiderea companiilor cu capital propriu negativ este descrisă ca fiind inaplicabilă în majoritatea cazurilor, deoarece multe firme de stat au active mai mari decât pasivele, deși nu au lichidități. În plus, planul de a începe listările la Bursa de Valori București în 2027 este considerat un termen nerealist. Programul include și măsuri care doar preiau prevederi legale deja în vigoare, precum cele din OUG nr. 109/2011, fără a introduce schimbări structurale necesare.
Restructurarea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) este o altă măsură care nu clarifică obiectivul final al intervenției. În prezent, există o suprapunere de funcții între AAAS, AMEPIP, ministere și autorități locale, ceea ce duce la o formă de dezorganizare controlată. Acest haos birocratic facilitează diluarea responsabilității și protejează procedurile care permit controlul politic asupra resurselor publice și menținerea ineficienței instituționale.
Sistemul de guvernanță al companiilor de stat din România este marcat de o „dependență de o cale”, fenomen prin care instituțiile politice blochează opțiunile de reformă. Costul politic al schimbării direcției în sfera companiilor de stat este considerat prea mare, ceea ce duce la un efect de blocare a deciziilor de ajustare structurală. Această constrângere politică împiedică chiar și un guvern reformist să implementeze schimbări reale în managementul activelor publice.