Ministrul Educației, Sorin Costreie, a declarat că reducerea fenomenului de violență în mediul școlar depinde de o schimbare profundă de mentalitate. Această intervenție a avut loc în cadrul evenimentului de închidere a proiectului „Consolidarea răspunsului la violența împotriva copiilor prin politici mai bine fundamentate și capacitate instituțională sporită”. Sorin Costreie a subliniat că, deși există mecanisme oficiale, situația reală a violenței rămâne una critică pentru sistemul de învățământ.
Oficialul a menționat că instituția are deja implementate diverse instrumente de protecție, precum Planul Național de Combatere a Violenței Școlare, proceduri de management și un mecanism de semnalare anonimă. Totuși, Sorin Costreie a evaluat negativ starea actuală, afirmând că, dincolo de documente și proiecte, „stăm prost” în ceea ce privește violența. El a insistat că nu poate exista o educație de calitate fără un mediu sigur pentru elevi și pentru profesorii care participă la procesul educațional.
În cadrul declarației sale, ministrul a cerut profesorilor să își asume un rol social mai amplu, depășind funcția de simpli dascăli. Sorin Costreie a argumentat că elevii au nevoie să fie văzuți și ascultați în întregimea lor, nu doar prin prisma informațiilor predate la tablă. Conform ministrului, multe forme de violență pornesc de la faptul că copiii nu sunt înțeleși sau ascultați cu adevărat, ceea ce necesită o abordare care să vadă copilul dincolo de activitatea academică pură.
Un alt punct critic ridicat de Sorin Costreie a fost legat de importanța consilierii școlare și de obstacolele legislative întâmpinate. Ministrul a criticat decizia Parlamentului de a respinge o lege care ar fi permis accesul elevilor la consiliere fără acordul părinților, menționând că, în anumite cazuri, familia poate deveni un factor traumatizant. De asemenea, el a semnalat existența unei stigmatizări sociale, comparând percepția asupra consilierului școlar cu cea asupra psihologului sau psihiatrului.
Sorin Costreie a identificat și diferențele de oportunități dintre mediul rural și cel urban ca fiind surse de tensiune socială. Citând studii realizate de UNICEF, PISA și OECD, ministrul a evidențiat clivajul dintre copiii din zone defavorizate sau rurale și cei din zone favorizate. El a avertizat că aceste disparități generează frustrare și alimentează violența, subliniind necesitatea urgentă de a reduce aceste diferențe pentru a menține stabilitatea socială.
Problematica violenței în școli se înscrăsoară într-un context în care sistemul de educație din România este supus constant evaluărilor internaționale pentru a identifica punctele slabe. Rapoartele menționate de ministru, precum cele de la OECD sau PISA, oferă date statistice despre performanța elevilor și despre mediile de învățare, evidențiind adesea modul în care factorii socio-economici influențează dezvoltarea și siguranța copiilor în cadrul instituțiilor de învățământ.