Oana Gheorghiu a oferit detalii despre motivele care au determinat-o să accepte propunerea pentru conducerea Ministerului Sănătății. Vicepremierul interimar a subliniat faptul că decizia sa nu s-a bazat pe studii teoretice sau rapoarte oficiale, ci pe experiențe reale acumulate în cadrul instituțiilor medicale. Această abordare pragmatică vizează înțelegerea directă a dificultăților întâmpinate de pacienți și de personalul de vânare în sistemul de sănătate românesc.
Vicepremierul interimar a explicat faptul că lecțiile cele mai importante despre sistemul de sănătate din România au fost învățate direct pe holurile spitalelor. Ea a menționat că aceste cunoștințe nu provin din programe de guvernare sau din rapoarte scrise, ci din interacțiunea cu realitatea crudă a unităților medicale. Gheorghiu a punctat că această perspectivă este esențială pentru a înțelege nevoile reale ale populației care utilizează serviciile de sănătate.
Problemele sistemului au fost observate prin intermediul părinților care își însoțeau copiii bolnavi și al pacienților care așteptau un diagnostic sau un tratament. Gheorghiu a descris situația beenor care dormeau lângă patul copiilor lor, pe scaune, în căutarea unor soluții. Această experiență personală a fost completată de observația asupra pacienților care așteptau, uneori prea mult, șansa de a se face bine sau un tratament adecvat.
În ceea ce privește personalul medical, vicepremierul interimar a subliniat condițiile dificile de lucru din spitale. Ea a vorbit despre medicii care rămâneau la lucru mult după încheierea programului și despre asistentele care gestionau secții întregi cu doar jumătate din personalul necesar. Gheorghiu a declarat că a văzut atât oameni care au învins boala, cât și persoane pe care le-a pierdut în fața acesteia, simțind frustrarea cauzată de problemele sistemului.
Ea a afirmat că, în ciuda anilor de democrație, sistemul de sănătate este încă afectat de probleme grave. Vicepremierul interimar a menționat că a privit suferința în ochi și a simțit impactul acestor deficiențe asupra cetățenilor. Această constatare subliniază necesitatea unor schimbări în modul în care funcționează instituțiile de sănătate pentru a reduce suferința și a îmbunătăți accesul la îngrijiri medicale de calitate.
Sistemul de sănătate din România se confruntă cu provocări constante legate de resursele umane și de capacitatea de răspuns în fața bolilor. În contextul recent, au apărut și alerte epidemiologice, precum focarul de hepatită A detectat la o școală gimnazială din Iași. Aceste evenimente evidențiază vulnerabilitățile sistemului și importanța unei gestiuni eficiente la nivel de minister pentru a menține siguranța sănătății publice.