Ministerul Transporturilor planifică o reorganizare a priorităților de investiții din cauza unui decalaj financiar major între proiectele planificate și fondurile disponibile. Horațiu Cosma, secretar de stat în Ministerul Transporturilor, a declarat că necesarul de finanțare pentru infrastructura de transport atinge aproape 500 de miliarde de lei. Această sumă vizează proiecte cu termene de execuție de 2, 3 sau 4 ani, însă resursele estimate pentru perioada următoarelor două ani sunt de aproximativ zece ori mai mici decât necesarul total.
Pentru a gestiona această situație, ministerul a început discuții privind o prioritizare sănătoasă a proiectelor. Obiectivul principal este asigurarea finalizării șantierelor deja deschise și garantarea plăților la timp către constructori. Horațiu Cosma a subliniat importanța onestității față de piață, evitând lansarea simultană a unui număr prea mare de proiecte fără o perspectivă realistă. El a avertizat că o gestionare defectuoasă ar putea lovi economia, în special în momentul în care lipsa banilor va deveni evidentă pentru companiile implicate.
Resursele pentru finanțare provin din mai multe surse, inclusiv fonduri europene din cadrul actual, PNRR, programul SAFE și cota de la bugetul de stat. Totuși, portofoliul de investiții este mult mai mare decât capacitatea de plată, ceea ce a dus la o situație de supracontractare de 300% în cadrul Programului Transport. Printre proiectele care au fost mutate din PNRR pe Programul Transport se numără metroul din Cluj, magistrala de metrou din București spre Aeroportul Otopeni și anumite secțiuni ale Autostrăzii A8.
O soluție pentru acoperirea deficitului ar putea fi atragerea unor fonduri suplimentare din următorul exercițiu financiar european, pentru perioada 2027–2034. Secretarul de stat a invocat precedentul Programului Operațional Infrastructură Mare (POIM), când aproximativ 500 de milioane de euro au fost realocate către Ministerul Transporturilor pentru a utiliza fonduri care riscau să rămână neutilizate. Această metodă de realocare este văzută ca o posibilităitate pentru a asigura predictibilitatea necesară constructorilor care operează pe șantierele de infrastructură.
Lipsa unei prioritizări clare este privită ca un risc major pentru stabilitatea sectorului de construcții. Horațiu Cosma a amintit perioada 2012-2013, când reducerea investițiilor în transporturi a dus la falimentul unor companii care aveau leasinguri și investiții de zeci de milioane de lei. Acea criză a provocat pierderea forței de muncă, deoarece mulți oameni au plecat peste hotare după ce nu au mai găsit locuri de muncă în domeniu, din cauza opririi activității în acest sector.
În cadrul administrației publice din România, gestionarea fondurilor europene și a bugetului de stat pentru infrastructură este un proces critic pentru stabilitatea economică. Deciziile privind alocarea resurselor de la nivelul Guvernului și ale ministerelor influențează direct capacitatea de absorbție a fondurilor și continuitatea proiectelor de transport național, evitând blocajele financiare care au afectat sectorul în trecut.