În anul 2010, România a traversat o perioadă de profundă instabilitate economică, fiind lovită de efectele crizei financiare mondiale. Pentru a reduce deficitul bugetar, Guvernul Boc a implementat un pachet sever de măsuri de austeritate care au afectat direct populația. Aceste decizii au dus la scăderea consumului intern și la o amplă revoltă socială împotriva deciziilor luate de Executiv în acea perioadă dificilă.
Una dintre cele mai controversate decizii a fost reducerea cu 25% a salariilor din sectorul bugetar, măsură care a vizat și angajații din companiile cu capital majoritar de stat, precum CEC sau Eximbank. Premierul Emil Boc a argumentat că această decizie era necesară pentru a evita riscul de incapacitate de plată. El a declarat că ieșirea din acordul cu CE și FMI ar fi făcut imposibilă plata pensiilor și a salariilor.
După ce Curtea Constituțională a respins o propunere de reducere a pensiilor cu 15%, Guvernul a fost nevoit să caute alternative pentru a acoperi necesarul de venituri la buget. Astfel, de la 1 iulie 2010, Guvernul a aplicat majorarea cotei de TVA de la 19% la 24%. Această mișcare a fost justificată de premier prin lipsa unei alte alternative imediate și legale după decizia Curții Constituționale.
Implementarea acestor măsuri a declanșat proteste masive în întreaga țară, inclusiv în București și în Valea Jiului, unde au manifestat mineri, pensionari și studenți. În luna mai 2010, aproximativ 30.000 de sindicaliști s-au adunat în Piața Victoriei pentru a cere demisia Guvernului. Manifestanții au folosit bannere cu mesaje de nemulțumire, criticând dur deciziile de tăiere a veniturilor și cerând schimbarea conducerii politice.
Conflictul social a generat și o tensiune politică extremă, culminând cu dezbaterea unei moțiuni de cenzură în Parlament pe 15 iunie 2010. Deși Guvernul Boc a asumat răspunderea pentru legile de austeritate, moțiunea nu a reușit să obțină numărul necesar de voturi pentru a fi adoptată. Astfel, Executivul a rămas în funcție, continuând aplicarea pachetului legislativ ce prevedea și restrângerea numărului de angajați din sectorul public.
Situația economică a fost marcată de un PIB real care scăzuse cu 7,1% în 2009, conform datelor FMI, lăsând economia într-o stare de vulnerabilitate. Deficitul bugetar ajunsese la 7,3% din PIB la sfârșitul anului 2009, impunând România să urmeze un program de asistență financiară cu instituții multilaterale pentru a menține stabilitatea financiară a țării.