Premierul desemnat Luca Niculescu urmează să prezinte în Parlament, în cursul acestei săptămâni, o formulă de guvern și un program de lucru. Această încercare vine după ce au trecut mai bine de cinci luni de la căderea Guvernului Bolojan, o perioadă de provizorat care a afectat funcționarea administrației statului. Luca Niculescu reprezintă a patra încercare de a constitui un cabinet funcțional, după ce trei desemnări anterioare au eșuat în procesul de formare a unei majorități.
Situația actuală impune urgențe administrative majore, printre care se numără necesitatea unei rectificări bugetare pentru acoperirea cheltuielilor curente. De asemenea, este imperativă construcția bugetului pentru anul viitor pentru a oferi predictibilitate mediului economic. Companiile au nevoie de un cadru fiscal clar pentru a-și putea fundamenta investițiile și planurile de afaceri. Fără un guvern cu autoritate, România riscă să nu aibă un interlocutor capabil să ia decizii în contextul dinamicii internaționale accelerate.
O abordare propusă pentru această criză este formarea unui guvern de uniune națională cu mandat limitat, axat pe obiective de stabilizare. Acest cabinet nu ar trebui să urmărească reforme structurale masive, precum reorganizarea administrativ-teritorială sau privatizarea companiilor naționale, ci misiuni precise. Obiectivele ar trebui să fie traversarea perioadelor economice dificile, stabilizarea finanțelor publice și protejarea nivelului de trai. Un astfel de guvern ar trebui să funcționeze pentru un an, înainte de revenirea la electorat.
În procesul de negociere, partidele politice, inclusiv AUR, au responsabilitatea de a contribui la identificarea unei formule de stabilizare prin dialog. Deși există practica „cordonului sanitar” față de partidele radicale, în contextul actual, excluderea totală din dialog nu mai poate fi singura opțiune. Luca Niculescu ar putea testa posibilitatea unui acord pe obiective limitate, fără a impune participarea automată la guvernare. Partidele ar putea susține obiectivele esențiale din Parlament fără a partaja obligatoriu portofoliile ministeriale.
Cabinetul propus ar trebui să combine competența profesională cu autoritatea politică, evitând modelul unui guvern strict tehnocrat. În domenii critice precum finanțele, economia, energia și fondurile europene, deciziile complexe necesită susținere politică pentru a fi implementate. Un acord de stabilizare ar trebui să fie transparent, cu angajamente clare despre durata formulei și punctul de ieșire. Partidele participante trebuie să își asume responsabilitatea comună asupra deciziilor luate, evitând atribuirea costurilor doar celorlalți parteneri.
Instabilitatea politică de lungă durată afectează credibilitatea externă a României și amână deciziile economice esențiale. Când configurația parlamentară nu mai permite constituirea unei majorități coerente, revenirea la electorat devine un mecanism necesar pentru reînnoirea legitimității sistemului. România nu a trecut încă prin experiența unor alegeri parlamentare anticipate, însă această opțiune poate fi utilizată atunci când situația politică impune o schimbare de paradigmă după perioada de tranziție.