Luca Niculescu, nominalizat pentru funcția de premier, a propus aderarea la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) ca fiind cel mai important proiect de țară de după intrarea României în UE în anul 2007. Într-o declarație publicată pe Facebook, acesta a subliniat că acest proces, pe care l-a coordonat în ultimii patru ani, ar trebui să devină una dintre bazele programului de guvernare. Niculescu consideră că ideile OCDE sunt testate în economii performante și sunt utile pentru România.
Procesul de aderare la OCDE a implicat deja implementarea a peste 100 de reforme în România, conform declarațiilor lui Luca Niculescu. Acesta a menționat că partidele politice au reușit să susțină împreună acest obiectiv important, depășind diferențele politice firești. Premierul desemnat speră să găsească aceeași deschidere în jurul unui program de guvernare realist, construit pe elemente de unitate, oferind astfel o platformă de compromis pentru toate partidele implicate în negocieri.
Negocierile pentru formarea cabinetului sunt complicate de interesele politice, în special ale PSD, care urmărește controlul unor ministere cheie precum Justiția, Agricultura, Economia sau Sănătatea. Deși PNL și USR par să accepte numele lui Luca Niculescu, acestea impun condiții privind componența guvernului. Există temeri că PSD ar putea încerca să revină la putere prin interpuși, în ciuda promisiunilor de reformă, ceea ce ar putea afecta stabilitatea noului guvern propus.
Alte forțe politice au poziții diferite în acest context de formare a guvernului. Ilie Bolojan și Dominic Fritz au semnalizat dorința de a ieși din blocajul politic de cinci luni, în timp ce partidul AUR, condus de George Simion, continuă să acționeze fără responsabilitate politică. Simion a condiționat votul său de eliberarea lui Călin Georgescu, o situație descrisă ca fiind problematică pentru democrație, ceea ce adaugă o nouă presiune asupra procesului de formare a unei majorități.
Succesul cabinetului condus de Luca Niculescu depinde de capacitatea sa de a menține un echilibru între necesitatea reformelor și realitatea parlamentară. El va avea nevoie de voturile PSD, PNL și USR pentru a putea implementa orice decizie. Dacă negocierile cu PSD vor duce la o revenire la vechile modele de putere sau la o lăcomie în obținerea ministerelor, șansele ca acest guvern să treacă prin Parlament vor scădea semnificativ, punând în pericol credibilitatea premierului desemnat.
Această criză politică de cinci luni pune sub presiune instituțiile statului și stabilitatea administrativă. În absența unui guvern funcțional, presiunea publică asupra președintelui Nicușor Dan de a organiza alegeri anticipate este în continuă creștere. Un astfel de scenariu ar putea duce la o reorganizare rapidă a puterii, similară cu modelele de gestionare a crizelor politice observate în alte state europene pentru a decide direcția economică și socială a țării.