Luca Niculescu a oferit explicații privind desemnarea sa în funcția de premier, subliniind caracterul atipic al misiunii sale în contextul actual. Premierul desemnat a recunoscut că procesul de formare a unui Executiv este complicat de incapacitatea partidelor politice de a găsi un numitor comun. Acesta a menționat că, în condiții normale, premierul este o figură politică, însă în acest caz, situația este una specială.
În ceea ce privește viitoarea coaliție, Luca Niculescu a exclus posibilitatea ca PNL să intre în Guvern alături de PSD. El a invocat o doză mare de neîncredere între aceste formațiuni politice, menționând că poziția fermă a PNL, exprimată de Ilie Bolojan, indică faptul că această variantă nu este fezabilă. Niculescu a declarat că rolul său nu este de a face partidele să se iubească, ci de a găsi soluții.
Pentru a scoate România din blocajul instituțional, premierul desemnat a prezentat două scenarii de rezervă. Prima variantă este un Guvern hibrid, care ar include unul sau două partide politice alături de miniștri tehnocrați și experți care se pricep la treburile țării. A doua opțiune este un Guvern pur tehnocrat, format exclusiv din specialiști, care ar funcționa pe baza unui acord parlamentar strict pentru anumite mize esențiale.
În cazul unui Guvern tehnocrat, Luca Niculescu a detaliat necesitatea unui acord pe mize specifice, precum adoptarea bugetului de stat. El a subliniat importanța ca Parlamentul să nu se lanseze în excese care ar putea duce la dezechilibrarea țării. Deși a recunoscut că aceste formule sunt ceva mai fragile din punct de vedere politic, el a insistat că prioritatea este instalarea unui cabinet funcțional.
Premierul desemnat a lansat un apel la responsabilitate către clasa politică, avertizând că România nu își mai permite amânarea deciziilor. Niculescu a subliniat urgența de a avea un Guvern înainte de venirea sezonului rece, cerând partidelor să treacă peste orgolii. „Haideți să facem un guvern! Suntem de prea multă vreme fără guvern”, a declarat acesta, insistând pe necesitatea stabilității.
Această criză de guvernare apare într-un moment în care stabilitatea politică este pusă la încercare de divergențele dintre partidele de guvernare. Necesitatea unui Executiv este accentuată de termenele limită pentru adoptarea bugetului de stat și de pregătirea țării pentru sezonul rece. Lipsa unei majorități parlamentare clare forțează actorii politici să analizeze variante tehnocratice pentru a evita paralizia instituțională.