Ministra Culturii, Ioana Ciocan, a abordat marți situația controversată a tabloului „Peisaj”, realizat de Nicolae Grigorescu, care a fost înregistrat oficial la o valoare de doar 3,5 lei. Ioana Ciocan a asumat faptul că această cifră reprezintă o eroare umană și a promis că situația va fi corectată prin actualizarea documentelor oficiale. Lucrarea în cauză fusese evaluată la suma de 35.000 de lei înainte de anul 1989, însă greșeala a apărut în urma unei erori de denominare.
Obiectul de artă se află în prezent în depozitul Muzeului de Artă din Ploiești, o instituție care se află sub autoritatea Consiliului Județean, nu direct sub subordinea Ministerului Culturii. Ministra a menționat că a purtat discuții cu directorul muzeului respectiv și că este conștientă de dificultățile tehnice și logistice cu care se confruntă personalul. Ioana Ciocan a sugerat că eroarea ar putea fi cauzată de utilizarea unor resurse tehnice limitate, precum un computer vechi, prin care s-a mutat accidental o virgulă.
În cadrul explicațiilor, Ioana Ciocan a subliniat că instituțiile publice au obligația legală de a rereevalua bunurile culturale mobile la fiecare zece ani. Acest proces de reevaluare poate fi efectuat fie de către experți acreditați de Ministerul Culturii, fie de către evaluatori autorizați de Asociația Națională a Evaluatorilor din România (ANEVAR). Procesul de inventariere a colecțiilor muzeale este unul continuu, însă durata finalizării acestuia depinde direct de dimensiunea fiecărei instituții și de volumul de obiecte din patrimoniul acestora.
Ministra a semnalat dificultatea majoră legată de asigurarea bugetelor necesare pentru evaluarea întregului patrimoniu cultural, care include milioane de piese. Ioana Ciocan a ridicat semne de întrebare privind resursele financiare disponibile pentru un astfel de volum de muncă, menționând că nu este vorba doar despre câteva lucrări, ci despre milioane de obiecte. De asemenea, ea a atras atenția asupra deficitului de specialiști cu competențe specifice în domenii precum pictura sau sculptura, necesari pentru aceste evaluări.
Pe lângă lipsa de fonduri, Ioana Ciocan a evidențiat și constrângerile salariale din sectorul muzeal, care afectează capacitatea de lucru a angajaților. Ea a susținut că problema gestionării patrimoniului nu poate fi atribuită unei singure instituții sau unui singur județ, având în vedere resursele extrem de limitate de care se bucură muzeele din țară. Această situație de subfinanțare și lipsa de echipamente moderne contribuie la apariția unor erori administrative în documentația patrimoniului cultural național.
În cadrul sistemului de protecție a patrimoniului, reevaluarea periodică este un mecanism esențial pentru menținerea valorii reale a bunurilor de stat. Această procedură asigură că valorile de inventar reflectă realitatea economică și protejează activele culturale împotriva devalorizării sau pierderilor administrative. În România, gestionarea acestor procese implică o colaborare între autoritățile centrale și administrațiile locale care administrează muzeele județene.