Fostul ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, a propus marți o schimbare fundamentală în modul în care sunt evaluate și acordate finanțările pentru întreprinderile mici și mijlocii. În cadrul evenimentului „IMM-urile, oxigen pentru România”, acesta a criticat abordarea actuală bazată pe granturi mari, care impun procese birocratice extrem de lungi. Dragoș Pîslaru susține că mediul de afaceri are nevoie de predictibilitate și de instrumente care să permită implementarea rapidă a proiectelor.
Dragoș Pîslaru a declarat că preferă o intensitate de ajutor mai mică, dar o viteză de procesare mult mai mare, în detrimentul unor granturi masive care necesită așteptări de doi ani. El a argumentat că, în contextul evoluțiilor tehnologice actuale, un plan de afaceri realizat astăzi poate deveni complet irelevant dacă procesul de finanțare durează prea mult. Conform fostului ministru, este mai util un instrument financiar care să ofere răspuns în trei luni decât un grant de 80% care blochează companiile în birocrație.
Fostul ministru a subliniat că există o tentație mare pentru instituții de a anunța sume mari de bani alocate IMM-urilor, însă acest lucru generează frustrări din cauza lipsei de eficiență. El a menționat că, în cadrul cadrului financiar 2014-2020, ar fi preferat utilizarea instrumentelor financiare în locul granturilor de 80%. Dragoș Pîslaru a explicat că granturile mari ar trebui rezervate exclusiv inovației tehnologice de frontieră, unde riscurile sunt ridicate și tehnologia nu este încă testată.
Un alt punct criticat de Dragoș Pîslaru a fost modul în care sunt redactate ghidurile pentru proiectele de inovare digitală. El a semnalat faptul că punctajul care separă planurile de afaceri bazate pe inovație este de doar 5 puncte din 100, în timp ce alte criterii sunt pur formale. Dragoș Pîslaru a menționat, de exemplu, că un membru al proiectului poate fi evaluat pe baza faptului că deține un doctorat, ceea ce consideră o „prostie” care afectează credibilitatea instituțiilor.
Problema accesării fondurilor europene rămâne un subiect de dezbatere constantă în administrația publică din România. Procesele de evaluare și de implementare a proiectelor finanțate din fonduri europene sunt adesea marcate de termene de așteptare care depășesc ciclurile de viață ale ideilor de afaceri moderne. Această discrepanță între viteza pieței și viteza instituțională forțează multe companii să renunțe la potențialul de dezvoltare pe care l-ar putea avea prin utilizarea sistemului de levier financiar.
În contextul financiar european, România utilizează diverse instrumente de sprijin pentru dezvoltarea economică, însă eficiența acestora depinde de modul în care sunt structurate ghidurile de finanțare. Deciziile privind alocarea fondurilor pot influența direct capacitatea de inovare a sectorului privat, în special în domeniile tehnologice unde viteza de execuție este critică pentru supraviețuirea pe piață.