Situația politică din România este marcată de un regim de interim prelungat, care a devenit o stare de fapt pentru numeroase instituții strategice. De aproape patru luni, țara se confruntă cu un Guvern demis, în timp ce instituțiile de stat funcționează prin soluții provizorii. Această stare de incertitudine afectează nu doar administrația de la Palatul Victoria, ci și organele de decizie privind securitatea națională, precum Consiliul Suprem de Apărare a Țării.
Ilie Bolojan conduce în continuare un Guvern demis, deși atribuțiile sale constituționale sunt limitate. Totuși, la Palatul Victoria rămân în lucru dosare de o importanță majoră, precum programul SAFE și gestionarea unor sume miliarde de euro. Această situație de guvernare limitată persistă deoarece clasele politice nu reușesc să producă o alternativă capabilă să dețină puteri depline, lăsând statul într-o stare de excepție administrativă.
Impactul interimatului se extinde și asupra Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), unde se decid politicile de apărare și securitate. La această masă de decizie, președintele este titular, însă Ilie Bolojan ocupă funcția de premier al unui Guvern demis și de vicepreședinte al CSAT. Alături de el, în consiliu se află miniștri din Consiliu care își exercită funcțiile în regim de provizoriu, deși Guvernul nu mai are puteri depline.
Securitatea națională este afectată de prezența unor lideri în funcții de interim sau cu statut special. Gabriel Vlase ocupă funcția de director al SIE, în timp ce Răzvan Ionescu este interimar la SRI din anul 2023. De asemenea, Șeful Statului Major al Apărării se află în funcție, dar este menționat contextul unui dosar DNA. Această configurație pune în discuție capacitatea de a gestiona amenințările hibride și siguranța statului.
Problema majoră rezidă în incapacitatea parlamentului de a genera o majoritate necesară pentru a înlocui Guvernul demis. În timp ce partidele pot gestiona eficient împărțirea funcțiilor și a influenței, aritmetica voturilor pentru formarea unui Guvern depline eșuează. Președintele poate doar să desemneze un candidat, însă nu poate vota în locul Parlamentului, ceea ce lasă instituțiile de stat într-un regim de avarie administrativă.
Această criză de guvernare apare într-un context în care stabilitatea politică este esențială pentru funcționarea statului. În timp ce România navighează prin blocaje legislative, alte procese de reformă sau schimbări de infrastructură pot fi discutate în mediul public. Absența unei majorități stabile rămâne principala barieră în calea unei funcționări normale a instituțiilor de stat și a procesului de decizie politică.