ANAF va organiza, începând cu anul 2027, cursuri online gratuite destinate firmelor, contabililor și altor profesioniști. Aceste sesiuni de informare vor avea loc cel puțin o dată pe lună, atât în format digital, cât și fizic. Scopul principal al acestor cursuri este de a explica modul în care instituția realizează corelații între date și unde informațiile declarate de contribuabili trebuie să fie corecte pentru a evita riscurile fiscale.
Președintele ANAF, Adrian Nica, a declarat la evenimentul Tax & Technology Summit 2026 că aceste cursuri sunt necesare pentru ca oamenii de afaceri să înțeleagă mecanismele de control. El a subliniat că, atâta timp cât nu sunt explicate procesele interne, contribuabilii nu vor înțelege de ce anumite situații sunt clasificate drept risc. Prin aceste prezentări, Fiscul va arăta exact ce tipuri de date analizează și la ce indicatori se uită în timpul verificărilor.
În cadrul acestor procese de monitorizare, ANAF a identificat deja 1.800 de contribuabili care prezintă un risc fiscal mare. Acești contribuabili au fost introduși în planul de control al instituției și urmează să fie verificați pentru a clarifica neconcordanțele apărute în bazele de date ale Fiscului. Adrian Nica a menționat că acești contribuabili sunt deja notificați prin procedura de control, având ca scop principal rezolvarea discrepanțelor de date.
Un exemplu de neconcordanță poate apărea prin raportările SAF-T ale partenerilor comerciali. Dacă un contabil înregistrează documentele cu întârziere, în timp ce partenerul de afaceri le înregistrează imediat, aplicația ANAF va detecta o diferență. Adrian Nica a explicat că sistemul compară datele SAF-T de la partenerul X cu cele de la partenerul Y pentru a testa acuratețea acestora. Această neconcordanță poate duce la încadrarea unei firme într-o categorie de risc fiscal.
De asemenea, începând cu anul 2027, ANAF va încerca să adapteze indicatorii de risc la specificul fiecărei industrii prin discuții cu reprezentanții acestora. Adrian Nica a observat că există diferențe între modul în care industria clasifică activitățile și modul în care o face Fiscul. De exemplu, în timp ce industria poate folosi coduri CAEN pe două cifre, ANAF utilizează o clasificare pe patru cifre, ceea ce generează rezultate diferite.
Sistemul de monitorizare fiscală se bazează pe analiza constantă a fluxurilor de date pentru a identifica erori sau fraude. Prin utilizarea tehnologiilor de comparare a raportărilor digitale, precum SAF-T, autoritățile fiscale urmăresc să asigure o acuratețe maximă a datelor declarate. Această abordare vizează nu doar identificarea neconcordanțelor, ci și reducerea incidenței erorilor cauzate de gestionarea necorespunzătoare a documentelor de către administratori sau contabili.