În ultimul interval de cinci ani, Serviciul de Protecție și Pază (SPP), aflat sub conducerea lui Lucian Pahonțu, a detașat 48 de angajați în cadrul misiunilor diplomatice ale României. Informația a fost confirmată de Ministerul Afacerilor Externe, care a precizat că acești specialiști au desfășurat activități la diverse misiuni diplomatice ale statului. Majoritatea acestor angajați au avut atribuții de șofer pentru corpul diplomatic român, ocupând funcții de execuție specifice, conform legislației în vigoare.
Ministerul Afacerilor Externe a menționat că detașările au avut loc pe perioade diferite de timp, respectând prevederile din Legea 153/2017. Totodată, instituția a precizat că nu deține o evidență a foștilor angajați SPP care ar fi ulterior promovat concursuri de admitere în cadrul ministerului. Această transparență a fost observată în contrast cu răspunsurile oferite de Curtea Constituțională a României, care a refuzat să furnizeze detalii despre serviciile de pază oferite judecătorilor.
Ovidiu Voicu, director executiv al Centrului pentru Inovare Publică, avertizează că regimul de secretizare al SPP creează riscuri majore. Deoarece întreaga activitate a serviciului este clasificată, există posibilitatea unor abuzuri prin utilizarea mandatelor de culegere de informații. Ovidiu Voicu subliniază că, deși legea permite activități de informații pentru protecție, cu cât lista beneficiarilor este mai lungă, cu atât cuprinderea informațională a SPP devine mai extinsă și mai puțin controlabilă.
Problema opacității este accentuată de faptul că legislația permite Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) o marjă largă de decizie. Din 2015, CSAT poate include pe lista celor protecția SPP pe oricine, inclusiv demnitari sau foști demnitari, fără ca instituțiile să mai suporte costurile. Din 2016, chiar și șefii partidelor parlamentare pot solicita acest serviciu de pază. Acest mecanism de decizie este menținut sub secretul de stat, fără a fi publicat în Monitorul Oficial.
Controlul civil democratic asupra acestui serviciu este considerat deficitar, în special din partea Comisiei de Apărare din Parlament. Rapoartele de activitate ale SPP sunt clasificate, iar Parlamentul nu publică rapoarte de control care să permită verificarea modului în care sunt cheltuiți banii publici. Ovidiu Voicu consideră că lipsa supravegherii parlamentare este un eșec structural, deoarece nu se reușește limitarea competențelor serviciilor secrete pentru a preveni abuzurile de putere.
În cadrul sistemului de securitate națională, deciziile privind protecția persoanelor sunt luate de CSAT, un organism care funcționează în mare parte sub regim de secret. Ultima dată când un raport anual al CSAT a fost publicat a fost în anul 2020. Această lipsă de transparență privind hotărârile de ridicare în grad sau de protecție a demnitariilor limitează capacitatea cetățenilor de a monitoriza utilizarea resurselor statului.