Fostul președinte Traian Băsescu a oferit detalii despre conflictul verbal cu liderul UDMR, Kelemen Hunor, în urma acuțiilor lansate de acesta. Întrebat despre schimbul de replici în care Kelemen Hunor l-a numit pe Traian Băsescu „cel mai bun produs al dictaturii comuniste”, fostul șef al statului a refuzat să ignore afirmația, oferind o perspectivă asupra propriei parcursuri politice și sociale în România.
Traian Băsescu a recunoscut faptul că este, într-un anumit sens, un produs al vechiului regim, însă a subliniat contextul în care a evoluat. El a explicat faptul că nu s-a format în străinătate, la Londra, ci a trăit și s-a școlit în România, menționând localitățile București, Constanța și Bacău. Fostul președinte a amintit că în țară a evoluat profesional, ajungând să comande cea mai mare navă a României.
Pentru a marca distincția față de Kelemen Hunor, Traian Băsescu a evidențiat acțiunile sale față de trecutul comunist al țării. El a susținut că, spre deosebire de ceea ce a numit „lașii din politică”, el a avut curajul necesar pentru a desecretiza arhivele fostei Securități. Această acțiune, împreună cu condamnarea explicită a comunismului, reprezintă, conform declarațiilor sale, elementul care îl separă de liderul UDMR.
În continuare, Traian Băsescu a lansat un atac direct asupra relației politice pe care Kelemen Hunor o menține cu Viktor Orbán. Fostul președinte a declarat că el nu l-a „lins” pe Orbán, spre deosebire de liderul UDMR. El a afirmat că, odată ce nu mai are această direcție, Kelemen Hunor s-a îndreptat către zona autohtonă și pare că își caută un nou stăpân în interiorul țării.
Conflictul dintre cei doi actori politici a început după ce Traian Băsescu a criticat modul în care UDMR este implicat în procesul de negocieri politice desfășurat la București. Reacția lui Kelemen Hunor a fost una dură, acesta folosind și numele „Petrov”, un termen asociat cu fostul președinte, pentru a intensifica critica adusă acestuia în cadrul disputei publice dintre cele două tabere.
Disputa dintre Traian Băsescu și Kelemen Hunor reflectă tensiunile constante din arena politică românească, unde acuzațiile privind trecutul în perioada comunistă și loialitățile față de lideri străini sunt utilizate frecvent. Aceste schimburi de replici apar adesea în contextul negocierilor pentru formarea de noi coaliții sau în cadrul proceselor de decizie care vizează structura de putere din administrația publică.